E sfarsit de saptamana, uraaaa a venit weekendu-l, asa ca e o oportunitate de a intra pe blog si a mai scrie un mic articol.
Multa lume se intreaba ce rost are sa ai un blog, pentru mine e o portita de comunicare cu prietenii mei si in acelasi timp i-mi da sansa de a pune in scris ceea ce vreau sa discut cu prietenii mei, acel dialog care i-si pierde din farmec daca ar avea loc printr-o convorbire telefonica.
E sansa de a ma exprima politic sau de a asterne o cugetare sau o stare de moment pe care nici o convorbire telefonica nu o poate surprinde.
Am plecat din Brasovul meu natal de aproape 12 ani, dar legatura cu Ardealul este o legatura de sange, o legatura de suflet.
Tanjesc dupa un concediu in Romania, dar nu acel concediu cand, parca e o datorie de a-ti vedea rudele, nu, ma refer la acel concediu cand as putea regasi Clujul de care ma leaga atatea amintiri minunate. I-mi lipseste Tg Muresul de care ma leaga amintiri foarte dureroase si care au "sapat" un gol in sufletul me, dar in acelasi timp lasandu-mi amintirile si imaginea tatalui meu, care i-mi lipseste si care nu a apucat sa-mi vada fetita mea.
Dar ca sa revin la viata de zi cu zi trebuie sa revin la subiectul principal, a scrie un blog este o destainuire a ta insu-ti, este acel "pod" spre cultura si intelectualitatea tarii de origine.
E Sambata dimineta si profit ca fetita noastra inca mai doarme, revenirea pe blog e foarte importanta, a scrie ceea ce simti pentru mine e foarte important si sper ca e la fel si pentru multi altii care au descoperit acesta utila legatura cu cei dragi sau cu cei care nu vor sa fie nepasatori.
Asa ca, daca nu ai incercat, nu e niciodata tarziu.
Sa auzim numai de bine!!!
